SISTEMUL NERVOS

Autor: Mircea Daneliuc

Bătrîna Nica, în gospodăria ei de la ţară. Face ce face şi trage cu ochii la micul ecran. Il pîndeşte pe Paul, prezentatorul de ştiri, de care s-a îndrăgostit în secret. Din singurătate, din prea mult stat la televizor, se închipuie uneori eroină de telenovelă. Acestor mici fantezii li se dedică în secret, deoarece se teme că stîrnesc imediat hazul altora.

Bucureşti. Venită la fiică-sa, Tuţa, soră medicală, bătrîna nu se simte în largul ei. Pasiunea pentru Paul, precum şi dramele argentiniene sînt ironizate de Jenei, concubinul Tutei şi de Marilena, elevă, fiica acesteia.

Consultă o ghicitoare şi e răvăşită. Paul i-a căzut în cărţi, iar veştile sînt neliniştitoare: bărbatul e pîndit de duşmani. Nica îşi propune să-l salveze cu orice preţ. Nu uită nici o clipă ce vîrstă are şi că totu-i ridicol, dar se lasă în voia imaginaţiei.

Gardul Televiziunii. Se apropie cu speranţa că-l va vedea pe Paul în curte. Dar nu se zăreşte. Nici soldatul de la Pază nu-i poate da lămuriri.

Ajunge acasă. O surprinde pe Marilena, drogîndu-se. Dă peste Jenei într-o situaţie echivocă, trăgîndu-şi o burtieră pe şale. Are hernie, o lămureşte Tuţa. Fata, Marilena, prinzîndu-i slăbiciunea pentru prezentatorul de ştiri, îşi bate joc de batrînă cu orice ocazie. Enervată, Nica se hotărăşte să-i scrie lui Paul. Copiază o poezie de Şt. O. Iosif şi, destul de reticentă, i-o lasă la Televiziune.

Marilena apare acasă noaptea tîrziu. Maică-sa o ia la plesnit. Bunica o apără. Treptat se împrietenesc şi-şi mărturisesc taine. Fata îi vorbeşte de iubitul ei neamţ, iar bătrîna de Paul.

Acesta apare la ştirile de noapte şi parcă îi face un semn. Paul lasă impresia că primise scrisoarea şi poezia. Nica, emoţionată, jură să facă orice pentru a-l scăpa de duşmanii care vor să-l alunge din Televiziune.

Se duce la Guvern şi încearcă să intre la Primul Ministru. Fără succes. Lasă un număr de înregistrare pentru audienţă. Acasă, relaţiile cu fiică-sa şi concubinul ei devin tensionate; Nica nu mai suportă ironiile la adresa spikerului. Numai Marilena pare c-o înţelege. Se apucă şi încearcă să scrie o poezie proprie.

Pentru a grăbi intrarea la Primul Ministru, ghicitoarea îi prepară o vrajă cu ouă, pe care Nica trebuie să o arunce la uşa Guvernului. Ceea ce, după lungi ezitări, o şi face. Abia scapă de soldat.

Surprinzător, e chemată pentru audienţă. Pledează cauza lui Paul. I se promite că vor cerceta.

Marilena, însă, o trădează. Ii copiază producţiile poetice şi le distribuie prin cartier. Nica se întoarce de la piaţă şi e luată în rîs de puştii care se joacă în faţa blocului. Asta o răpune. Se îmbolnăveşte. Face temperatură. Se lasă doftoricită, dar tot cu gîndul la Paul. Cînd rămîne singură, se decide să-l caute pe Preşedintele Televiziunii, pentru a trezolva odată problema care o obsedează. Reuşeşte să intre în corpul administrativ, nu-l găseşte, în schimb îl zăreşte pe... Paul. E pe punctul leşinului. Acesta trece de ea cu indiferenţă. Iese de-acolo dărîmată, se tîrăşte acasă

Ia un pumn de pastile şi intră în comă. E dusă la Urgenţă şi salvată. O bîntuie coşmaruri cu Paul şi cu pensionari. Se alege cu o hernie, dar nu mai vrea să stea în spital. Familia încearcă s-o convingă a se lăsa dusă la munte, la Poiana Braşov. In cele din urmă, o transportă acolo şi prima întrebare a Nicăi se referă la televizorul din camera. Există? Reuşesc să aducă unul. Face conştiincios tratamentele. Discută politică. Un grup de pensionari revoltaţi se apropie de Braşov.

Paul nu-i iese din gînd. Nici colega de cameră, nici personalul medical nu o înţeleg şi pleacă dezamăgită să vadă pensionarii care tocmai intraseră în oraş.

Aici, îi încurajează: e şi ea pensionară, e şi ea plină de frustrări. Ajunge un fel de lider, situaţie în care se complace militant. Participă la asaltul asupra Prefecturii. E obosită, abia se tîrăşte, dar are impresia că luptă pentru o cauză comună, deşi nu înţelege nimic din ce se întîmplă. Totul cade într-o aşteptare fără termen, căci se aude că Primul Ministru se va deplasa la Poiana Braşov pentru a negocia cu protestatarii. Lucrul acesta o umple de speranţă; în sfîrşit, lider cum e, va putea să discute cu Premierul problema cea veche a lui Paul.

Dar premierul stabileşte întîlnirea la Poiana Braşov. Ea tocmai părăsise staţiunea. Nica umblă o vreme cu pensionarii debusolaţi prin oraş, apoi li se dă brusc retragerea. S-a ajuns la un concordat. Şi cu mine ce faceţi? se întreabă bătrîna.

în oraş mai există braşoveni dezamăgiţi, care încearcă să producă o turbulenţă pe cont propriu. De voie, de nevoie, li se alătură. Urmează o noapte de lupte de stradă, la care contribuie cu pietre şi ajutor sanitar. Sînt respinşi de jandarmi.

Nica aleargă orbeşte alături de alţii, pentru a nu se lăsa arestată. Hernia o răpune, cade, se ascunde prin spatele blocurilor cu respiraţia tăiată şi moartă de frică. Superstiţioasă, i se pare că vor pune mîna pe ea dintr-o clipă în alta. Dar ajunge la gară. Aici i se năzare că ar avea premoniţiunea unui dezastru feroviar şi se urcă într-un tren oarecare, cu un aer resemnat, fiind gata pentru ce e mai rău.

Trenul în mers. Pîndeşte catastrofa din clipă în clipă. Pedeapsa divina, însă, întîrzie. Să fi fost iertată? se întreabă timid. Aşteaptă încă să se întîmple o deraiere, dar se linişteşte treptat. Paul nu se mai arată în mintea ei ostenită şi răvăşită de cele prin care trecuse. Aţipeşte în picioare, lîngă geamul de pe culoar.