Cursa - 1975
Autor: Mircea Daneliuc

Desigur, a fost o zi agitată. Singura oră de azi este 20... îmi imaginez de cîte ori v-aţi ales costumul, cravata... O întîlnire cu publicul nu vine în fiecare zi. Aşa... actorii mei dragi... iar eu mă uit la voi şi vă găsesc alţii deja, după mers, după vorbă, cu alte filme în cap. ALŢII... Savu e undeva prin bobina I, Panait o să urce şi el pe pînză, Măria — pînă la secvenţa GARA-INTERIOR-EXTERIOR-SEARA — nici urmă de ea.

Şi cînd mă gîndesc la noaptea aceea, cînd mi se făcea respiraţia abur, iar eu am tăbărît peste voi cu pompierii şi furtunele cu apă... Ploaia a ieşit ea, pînă dimineaţa, dar doi dintre voi au căzut la pat... Sau cînd stăteam cocoţaţi acolo, în Transfăgărăşan, ţinîndu-vă flămînzi zile întregi şi aşteptînd o spărtură în ceaţă şi cînd te-am băgat, Diplane, sub maşină, cu roţile învîrtindu-ţi-se lîngă tîmplă, pentru că la filmul ăsta voi aţi fost şi cascadorii şi dublurile şi vocea care v-aţi pierdut-o în post-sincroane, şi liniştea, şi concediul şi sculatul cu noaptea în cap şi hainele pe care vi le-am distrus şi mîinile care v-au sîngerat de-a binelea, încît în film pare trucaj, şi, în sfîrşit, zilele mele proaste, în care mi-aţi suportat nervii cu înţelegere, pentru că trebuia să credem unii într-alţii, cînd revăd toate astea, mă descopăr în faţa voastră, voi cei atît de generoşi. Mulţumesc.

Dar anonimii? Prietenii noştri risipiţi printre filme? Să ne ridicăm la sfîrşit, citindu-le cu recunoştinţă modestele nume, în picioare...

MIRCEA DANELIUC